Fenomenul Educație Fizică și Sport în învățământ

Am încercat să fac o ,,radiografie” a ceea ce a însemnat Măria Sa ,,SPORTUL” pentru mine, ce rol a avut în dezvoltarea mea personală, în cariera mea profesională, dacă mi-a influențat sau nu statutul social, relațiile interumane și am încercat să-mi imaginez care ar fi fost ,,traseul” meu profesional dacă aș fi îmbrățișat altă pasiune.

Concluzia este una singură, clară, care confirmă ipoteza: Dacă nu aș fi ales să fac sport, m-ar fi ales el pe mine!

Dar, eu și performanțele mele suntem deja pagini de istorie nescrisă, încă, nu mă voi apleca asupra lor… E greu să scrii despre tine, e greu să transmiți bucuria reușitei și tristețea eșecului, frustrările și neajunsurile tale pot să supere, să deranjeze și nu mi-am propus asta.

Dar, îmi asum riscul de a fi blamată de colegi de breaslă, de părinți, de medici, de factorii de decizie din Ministerul Educației, de presă, de toți cei care ar fi putut face ,,ceva”, fiecare acolo unde este implicat, pentru elevii, studenții, tinerii acestei țări, beneficiari ai sistemului de educație românesc, pentru ca aceștia să crească frumoși și sănătoși, să aibă o minte ageră și sănătoasă într-un trup sănătos, să devină adulți puternici și independenți, cu o stare fizică și psihică prin care să-și valorifice mulți ani cunoștințele profesionale.

Declarativ, ,,educația fizică și sportul în școli, universități vor deveni priorități”, așa auzim mereu, când, de fapt, prin mijloace și motive obscure, prin legi și ordine formulate ambiguu, dar nu întâmplător, lăsăm loc la interpretări dintre cele mai nefavorabile și iată-ne azi, că în loc să adăugăm ore de educație fizică în „curriculă” micșorăm numărul acestora.

Apoi, ne văităm că o să devenim o țară de asistați social, că incidența bolilor cardiovasculare la tineri a crescut, că suntem fruntașii Europei la copii obezi, copiii noștri sunt amotrici, au deficiențe fizice, îi bănuim că au ADHD, că nu au mentalitate de învingători, că nu sunt fair-play etc.

De ce toate acestea?

Pentru că sunt orgolii „criminale” între profesori de diferite specializări, pentru că este sărăcie în sistem și se vrea să se facă mult pe bani puțini, pentru că sunt interese și multă inconștiență, nepăsare. Pentru că avem colegi care nu știu să se adapteze realității, pun note mici și foarte mici, îi obligă pe părinți și pe medici prin inconștiența lor să scutească medical elevii, îi determină sa ,,fugă” de ora de Educație Fizică, pentru că elevii nu pot executa acel exercițiu fizic deoarece sunt supraponderali, amotrici, sau se tem pur și simplu să stea pe cap, să sară la ladă, capra etc.

Astfel se intră într-un cerc vicios, părintele apelează la medic, medicul își încalcă deontologia profesională eliberând o adeverință cu un diagnostic mincinos, iar elevul nu se va mai bucura de efectele benefice ale orei de educație fizică, ba, mai mult, se îndepărtează de mișcare, sport.

Presa, chiar și cea care se vrea sportivă, de regulă nu prezintă aceeași deschidere pentru toate sporturile. Nu semnalează suficient nevoia de mișcare, de sport a tinerilor într-un cadru organizat. Să mai vorbim despre sport de performanță în cazul acesta? De unde facem selecție, unde este baza de masă a sportului de performanță?!

Într-o zi soțul meu, antrenor emerit de atletism, îmi spunea că în urmă cu 20-30 de ani pe cei pe care îi considera ca nefiind apți pentru performanță, acum i-ar primi cu mari speranțe la antrenament! Potențialul biomotric al tinerilor a scăzut alarmant. Toți ne dorim ca ai noștri copii să devină ingineri, IT-iști, medici, avocați. Ok, dar de fizicul, de potența fizică, de sănătatea, de durata de viață, de calitatea vieții copiilor noștri cine este responsabil?

Vrem să fim gazdele Universiadei! Superb, dar iar ne luăm căruța înaintea cailor! Orele de Educație Fizică s-au înjumătățit în multe universități din țară, studenții fac educație fizică o dată la două săptămâni. Când, unde, cum am putea face selecție în vederea formării unei echipe reprezentative cu care să putem participa la Universiadă?!

Cam acesta este de fapt filonul problemelor din sportul românesc și din aceste probleme, și nu numai, ni se trag generații întregi de copii cu probleme de sănătate, care nu au primit și nu primesc o educație spre mișcare, sport, competiție, fair-play, spirit de echipă etc.