Interviu > Marian Frunzeanu : „Sunt satisfăcut de cariera mea de până acum”

Anul 2010 a fost unul foarte bun pentru ciclistul ploieştean Marian Frunzeanu, component al echipei Dinamo Bucureşti, unul dintre cei mai valoroşi sportivi din România în ultimul deceniu. Campion naţional la şosea şi vicecampion la maraton mountain-bike, anul trecut, când a câştigat şi un concurs de triatlon, acesta a devenit, recent, şi instructor sportiv la Petrolul Ploieşti. În plus, acesta şi-a deschis şi un blog, la adresa: frunzeanu.wordpress.com, unde îi poţi urmări activitatea.
Înainte de startul unui nou sezon competiţional, Marian ne-a răspuns la câteva întrebări despre cariera sa de până acum şi despre dorinţele sale legate de viitor.

Ce ți-ai propus pentru anul acesta, care sunt obiectivele?

Mă gândesc la o evoluţie cât mai bună în acest sezon competiţional 2011, atât în cursele interne, cât şi în cele internaţionale. În acelaşi timp, mi-am propus ca obiectiv să mă dezvolt şi într-o altă direcţie decât cea pe care m-am axat până acum, adică şoseaua, şi să am o participare cât mai activă la cursele de MTB. Anul acesta urmăresc să ma specializez la MTB, să trasez limitele performanţei şi în acest segment. Desigur că nu renunţ la şosea. Dimpotrivă, vreau să-mi apăr titlul de campion naţional şi să câştig un loc meritoriu în campionatul balcanic. Însă, îmi doresc, în acelaşi timp, să-mi îmbunătăţesc titlul de vicecampion la MTB maraton şi să am o prezenţă activă la cursele de MTB, curse care se bucură în ultimii ani şi la noi de o atenţie sporită din partea publicului. la curse internation

Care e situația cu Petrolul?

Relaţia mea cu Petrolul Ploieşti, şi în special cu domnul antrenor Constantin Ciocan, este una de suflet, având în vedere că sub îndrumarea dumnealui m-am afirmat ca sportiv de performanţă. Îmi doresc nespus ca echipa să fie pe primul loc la sfârşitul anului în clasamentul pe medalii alcătuit de federaţie şi desigur că lupt pentru obţinerea acestui loc de merit.

Ai devenit campion naţional anul trecut. Ce înseamnă încă un titlu pentru tine?

Încă o bucurie. Îmi place să câştig, aşa cum cred că îi place oricui. Însă, nu fac ciclism pentru glorie. O fac pentru că îmi place, pentru că aici simt că pot să fac bine şi foarte bine.

Care este sistemul după care te antrenezi?

E un antrenament simplu şi care nu a dat greş niciodată. Antrenamentele se fac cu echipa, dar sunt situaţii când trebuie făcute şi individual. Când ies singur la antrenament pot executa anumite procedee şi tehnici care de obicei nu se pot executa sau sunt mai greu de efectuat cu echipa. Dar, în afară de antrenament, la fel de important pentru orice sportiv sunt alimentaţia şi odihna. Acestea nu trebuie neglijate niciodată.

Cum se împacă mountain-bike-ul cu şoseaua?

Fiind la bază rutier de şosea, pot spune că participarea la cursele de MTB a fost pentru mine o provocare şi o deschidere către ceva nou. De obicei, probele de MTB sunt mai scurte faţă de cele de pe şosea, dar nu neaparat şi mai uşoare. Pregătirea, antrenamentele de pe şosea m-au ajutat în cursele de MTB şi asta s-a văzut şi cu ocazia participării mele la maratonul de MTB, unde am obţinut titlul de vicecampion naţional.

Cât câştigă Marian Frunzeanu din ciclism, financiar vorbind?

Raportat la efortul pe care îl depune şi la rezultatele pe care le obţine, e un câştig puţin disproporţionat. Însă, satisfacţia de a face ceea ce îi place nu se poate regăsi în niciun stat de plată.

Cunoscând ceea ce se petrece în alte ţări, cu tradiţie în ciclism, cum ai compara ciclismul românesc în prezent? La ce nivel se află şi de ce?

Am încetat să le mai compar. Încerc să fac tot ce îmi stă în putinţă ca să obţin rezultate bune, să reprezint România onest şi decent peste hotarele ţării. Desigur că în Turul Franţei se dă ora exactă în ciclism, însă trebuie să ne uităm şi invers, câţi sportivi aleargă doar pentru bani şi glorie, câţi fac compromisuri numai pentru a fi pe primul loc în clasament. Cred că o dată ce ai ajuns la acest nivel al dezvoltării în ciclism, ajungi să guşti şi din pomul cunoştinţei binelui şi a răului.

În toamna anului 2007 şi în primăvara lui 2008, am concurat pentru o echipă din Franţa. Acolo am putut vedea diferenţa de nivel dintre ciclismul european şi cel care se face la noi. Concluzia este: cu cât investiţiile în ciclism sunt mai serioase, cu atât rezultatele sunt mai bune.

Care este părerea ta despre dopaj?

Nu aş da suspendare 2 ani, cum se întâmplă acum în majoritatea cazurilor, ci aş elimina sportivul, dacă îl mai putem numi aşa. Părerea mea este că cine apelează la astfel de manevre demonstrează că nu a înţeles cu adevărat ce înseamna ciclismul, sportul.

Care este cea mai mare dorinţă a ta, în momentul de faţă, în privinţa ciclismului?

Revigorarea ciclismului în general. M-ar bucura ca în viitorul apropiat ciclismul să ajungă cel puţin la nivelul anilor ‘70-‘80. Şi ar fi extraordinar ca sectorul privat şi cei care deţin puterea financiară să investească în ciclism. Vedeţi fenomenul Turul Franţei, ce se întâmplă în Italia şi Spania, dar şi naturaleţea cu care alte ţări (Olanda, Germania, Luxemburg etc.) au îmbrăţişat bicicleta şi au făcut din ea un sport naţional. Cred că, cu puţină bunăvoinţă, şi România se poate lansa în ciclismul internaţional, acela al adevăratei elite profesioniste.

Eşti mulţumit de cum a decurs cariera ta până acum? Ar exista anumite lucruri pe care le-ai schimba, dacă ai putea?

Mă declar satisfăcut şi nu aş da ciclismul pe niciun alt sport. Aş schimba mentalitatea românului legată de ciclism, dacă aş putea. Pentru că, în general, românii sunt dependenţi de fotbal şi de… bere. I-aş scoate din faţa televizorului, pe stradă, să guste nişte curse, să susţină un sport frumos şi, de ce nu?, să îl şi practice.

Care ar fi sfatul tău pentru un sportiv începător?

Sfatul meu pentru un începător ar fi să nu urmeze indicaţiile unora care au făcut ciclism câteva luni şi să nu meargă pe ideea greşită că pe Internet va găsi raspunsul la toate întrebările. Eu dacă vreau să aflu ceva, întreb direct la sursă, respectiv oameni cu experienţă şi care au un cuvânt de spus în domeniul lor de activitate. Şi le-aş mai da un sfat: să fie constanţi în ceea ce fac.

Ce reprezintă ciclismul pentru tine? Cum ţi-ai vedea viaţa fără să practici acest sport?

Concurez de 14 ani şi sincer nu îmi pot imagina viaţa fără bicicletă. La 10 ani mă urcam pentru prima dată pe bicicletă, la 15 ani începeam ciclismul de performanţă şi tot la 15 ani obţineam primul titlu de campion naţional în proba de şosea – contratimp perechi – iar acum îmi vine din ce în ce mai greu să mă dau jos de pe bicicletă. Mărturisesc sincer aceasta gândindu-mă şi la evenimentul nu tocmai plăcut petrecut acum 10 ani, un accident rutier din timpul antrenamentului, în urma căruia un foarte bun coleg şi prieten al meu, Ionuţ Mâinea, şi-a pierdut viaţa. După 3 luni de absenţă din ciclism, timp în care m-am recuperat, am revenit pe şosea cu o bucurie greu de imaginat şi de relatat în cuvinte.

Nu, nu îmi pot imagina viaţa fără bicicletă. Sunt conştient că nu o să pot pedala la nesfârşit, însă atunci când nu voi mai putea să o fac cum trebuie, mă voi concentra în mod deosebit pe antrenarea celor care pot şi vor să facă asta. Până acum, ciclismul mi-a oferit, pe lângă un stil de viaţă sănătos, ordonat, o autodisciplină, m-a ferit într-o mare măsură de excese, însa e adevărat că orice pasiune se hrăneşte cu sacrificii, iar acestea nu au fost puţine. Dacă mă gândesc bine, trebuie să cunoşti şi reversul medaliei ca să îţi dai seama cât valorează pentru mine ciclismul. Iar adevărul este că am pierdut şi bucurii, unele cu care nu mă voi mai întâlni vreodată.

Ca sportiv, nu te poţi bucura de un anotimp aşa cum ţi-ai dori pentru că ai competiţii, antrenamente, program specific de odihnă şi timpul nu îţi permite. În ciclism, e nevoie de pasiune şi dedicare ca în orice sport.

În final, precizează câteva dintre lucrurile pe care le-ai învăţat până acum.

Fără o muncă cinstită şi o conştiinţă a lucrului temeinic făcut, nu poţi obţine rezultate. Plus că în viata e bine să te bucuri de tot ce ţi se întâmplă. Mă ghidez după maxima: Ai pierdut puţin? Bucură-te că nu ai pierdut mult. Ai pierdut mult? Bucură-te că nu ai pierdut tot. Ai pierdut tot? Bucură-te că nu mai ai ce pierde.