| Expert Jurnalist Sportiv
antrenor emerit

Profesorul Mircea Anton – antrenor emerit, fost antrenor la loturile naționale de senioare, tineret și junioare (având în palmares o medalie de argint cu echipa națională de junioare la Campionatele Europene) – realizează, în exclusivitate pentru Jurnalist Sportiv, o analiză a echipei naționale pe parcursul Campionatului Mondial de Handbal Feminin, din Japonia.

Campionatul Mondial de Handbal Feminin s-a încheiat apoteotic, prin patru partide de mare spectaculozitate. Semifinalele și finalele au demonstrat nivelul ridicat (tehnico-tactic și fizic) la care a ajuns handbalul, angajamentul total și știința jocului, atât în atac, cât și în apărare, fiind decisive în obținerea victoriei. Oricare dintre cele patru echipe din frunte poate fi considerată oricând campioană mondială, diferența realizându-se la mici detalii.

Un aspect care a ieșit în evidență, și fără de care se pare că în viitor nu poți avea succes la asemenea nivel, este agresivitatea permanentă a jucătoarelor din atac, pe fondul unui joc de pase rapid și eficient. Asta chiar și în fața unor defensive puternice și arțăgoase. Așadar, tehnica de pasare în regim de agresivitate a apărării adverse trebuie să fie la un nivel înalt.

Gândirea foarte rapidă a rezolvării fazelor de atac, creativitatea, îndemânarea și viteza de execuție sunt esențiale în handbalul modern.

Echipele fruntașe au avut jucătoare de mare excepție, specializate pe post, dar și universale, rezolvând situații atât de pe posturi limitrofe, dar și mai îndepărtate.

Dinamica jocului a crescut la cote foarte ridicate. Centrii echipelor sunt jucătoare specializate, care creează, dar și penetrează individual apărările, colaborând cu pivotul și marcând multe goluri (ex. Polman, Frolova, Fraga Fernandez, Tomac).

Pivoții au un rol determinant, rezolvând eficient, dar devenind, totodată, adevărate puncte de reper pentru combinațiile din atac.

Poarta a fost dintotdeauna un punct esențial în obținerea victoriilor, mai ales în jocurile decisive, la acest Campionat Mondial adăugându-se echilibrul în a încerca să rezolve favorabil aruncările în funcție de locul de unde acestea veneau. Fapt care presupune un studiu aprofundat al adversarelor și o inteligență deosebită (ex. Navarro, Wester, Sedoykina, Kalinina, Pedersen).

Echipa României a fost o mare decepție. Pentru specialiștii obiectivi, ceea ce s-a întâmplat a fost previzibil pentru că Federația Română de Handbal gestionează foarte slab problemele din cadrul său, și anume:

  • alcătuirea comisiilor federale;
  • numirea antrenorilor la echipele naționale;
  • atitudinea dictatorială a președintelui față de colaboratorii săi;
  • nivelul scăzut al campionatelor de juniori și de Divizia A; Liga Națională are o valoare ridicată, datorită jucătoarelor străine, care, în schimb, țin pe bancă sportivele române, jucătoare care se împacă, însă, cu acest statut fără să accepte concurență la nivel înalt;
  • antrenorii străini au ajuns și la eșaloane inferioare: loturi de juniori, centre olimpice și naționale, antrenori cu portarii;
  • departamentul tehnic al federației este de un nivel foarte scăzut.

Cu privire la Campionatul Mondial, dintre greșelile majore realizate menționez următoarele:

  • Colaborarea cu Tomas Ryde este nejustificată, ținând cont de perioada anterioară a sa petrecută la echipa națională și, în special, Jocurile Olimpice de la Rio;
  • Programul de pregătire și de jocuri amicale prost întocmit (ex. Trofeul Carpați, unde invitate au fost echipele Angolei și Japoniei);
  • Selecția lotului realizată după criterii de neînțeles, cum ar fi comportamentul de pe bancă;
  • Cunoașterea unor jucătoare în aeroport: Seraficeanu, Dache, Polocoșer;
  • Selecționarea unor sportive ieșite complet din formă și veșnic „turiste” la lotul național: Zamfirescu, Vizitiu, Perianu, Băcăoanu.

Ceea ce îngrijorează total este că, în lipsa Cristinei Neagu, România a fost spulberată de echipe din lumea a treia ca valoare în handbal, ca Japonia, sau a câștigat chinuit și cu mari emoții (Kazahstan, Senegal), ceea ce denotă și o lipsă de valoare a sportivelor care compun lotul național.

Cazul „Corona” a fost cu adevărat un șoc pentru echipă, care trebuie luat în considerare. Numai că, dacă revedem jocurile de la Trofeul Carpați și pe cel cu Insulele Feroe, nu cred că prezența lui Laslo și a lui Buceschi ar fi schimbat prea mult fața echipei.

Se impune clar o analiză serioasă și profundă a situației din handbalul românesc, care să aducă acest sport pe noi coordonate.

Sursă foto: FRH.