| Fondator / editor șef

Născută în octombrie 1999, constănţeanca Ebru Bolat, de la Yacht Club Regal Român, reprezintă marea speranţă a yachtingului românesc.

Ebru a realizat cele mai bune performanţe din yachtingul românesc de când există Federaţia Română de specialitate, înfiinţată în 1938, devenind campioană europeană la clasele Optimist şi Zoom8, şi vicecampioană mondială la Zoom8, în 2014, şi vicecampioană europeană la Zoom8, în 2015, fiind singurele medalii ale României obţinute la un campionat european sau mondial.

Impulsionată încă de mică de întrecerea cu fratele său mai mare Tarkan, de asemenea un navigator de valoare, şi primind sprijinul necondiţionat al părinţilor săi, Ender şi Giselle, tânăra sportivă din România a învăţat, cu ajutorul vântului, să îmblânzească valurile învolburate, iar acum se îndreaptă spre alte zări de unde să culeagă noi performanţe.


Ce anume te-a atras la yachting?

După ce am decoperit yachtingul împreună cu fratele meu, am început să ne ducem regulat la antrenamente. Oarecum am fost amândoi atrași de competiție, care dintre noi e mai bun decât celălalt, și ne întreceam întruna. Ceva obișnuit între frați. Astfel, am început să mergem regulat la antrenamente, iar în timp am devenit din ce în ce mai buni. Desigur, acest fapt ne-a motivat să continuăm ca să ne îmbunătățim și să obținem performanțe.

Ai obținut deja cele mai bune performanțe la nivel internațional din întreaga istorie a yachtingului românesc. Ce crezi că te-a adus aici, la aceste rezultate extraordinare?

Am fost foarte motivată, pentru că ajunsesem la un nivel la care știam ca pot și că nu e imposibil. N-am facut nimic deosebit după părerea mea. M-am antrenat foarte mult, am fost la multe concursuri, atât vara, cât și iarna.

La început mi-am dorit mereu foarte mult să-i întrec pe adversari, să ajung mai bună decât ei, iar după un timp mi-am dat seama că persoana pe care trebuie să o întrec sunt eu însămi. Știam că trebuie singură să-mi dau seama dacă de pe o zi pe alta m-am îmbunătățit.

ebru-bolat-zoom8

Care sunt câteva dintre cele mai speciale momente trăite în cursele de până acum?

Momentul cel mai special pe care l-am trăit până acum a fost în 2013. Pe vremea aceea nu aveam încă rezultate foarte bune. Adevărat că, din când în când, mai urcam pe podium chiar și la concursuri internaționale, dar de obicei prietena mea Mara Turin, din Slovenia (dublă campioană europeană la Optimist), câștiga majoritatea concursurilor.

În orice caz, la o regattă în Italia, pe Lake Garda, în ultima zi din concurs, chiar în ultima cursă, am avut un start extraordinar de prost, sunt sigură că eram printre ultimii (iar startul înseamnă aproximativ 80% din cursă!). Am reușit să rămân concentrată și cu gândul să întrec cât mai mulți concurenți (erau în jur de 80, cred), astfel încât să ajung cât mai în față și să am cât mai puține puncte în clasament la final.

După părerea mea nu m-am concentrat niciodată atât de mult pe viteză ca în acea cursă, astfel încât la prima baliză am reușit să ajung undeva între primii 10-15. Pe următorul travers am reușit să întrec două bărci sub vânt, iar pe pupa am riscat de una singură și am mers cu vânt curat pe dreapta, deși stânga era partea favorabilă, de interior, la baliză. La baliza de sub vânt am reușit să întrec atât de multe bărci încât am ajuns pe locul 3. Pe ultimul strâns am ajuns pe locul doi.

Singurul lucru pe care îl mai voiam era să câștig cursa. Într-un fel am început să mă stresez și nu mă mai puteam concentra atât de tare. Dar, se pare că nu eram singura. Cel de pe locul întâi era de asemenea foarte stresat văzându-mă pe mine venind cu viteză.

Am început să mă apropii, iar la linia de finish am trecut amândoi deodată. Comitetul de cursă nu a putut face diferența cine a trecut primul linia de sosire și ne-a notat la amândoi un loc întâi în clasament. Ceea ce nu m-a deranjat nici pe mine, nici pe adversarul meu. Aceasta a fost regatta pe care n-am să o uit niciodată.

În ce constă pregătirea, cum decurg antrenamentele și cine te ajută în acest sens?

Pregătirea fizică înseamnă rezistență și forță, iar antrenamentele sunt în jur de 4 ore (plus/minus), ore în care facem curse, exersăm volte, ampanări, starturi, grade, ocoliri de baliză etc. E nevoie de un antrenor care să conducă programul. El ne împinge să lucrăm și să dăm tot ce e mai bun din noi. El trebuie să fie capabil și să ne motiveze.

Are oarecum un dublu rol. Ne învață și ne pregătește pentru curse atât cu experiența pe apă, cât și cu voința. Adică, reprezintă, de asemenea, și un psiholog sportiv, care ne ajută să trecem repede peste stres și bariere, pe care noi, copiii, ni le punem singuri.

Pe apă trebuie să luăm foarte multe decizii singuri: dacă facem volta acum sau după 10 secunde, care parte e mai favorabilă, să anticipăm rotirile și rafalele și să ne concentrăm cât putem noi de mult pe toată perioada cursei. Dacă o decizie a fost luată greșit, te poate costa foarte multe locuri, lucru care la sfârșit face diferența în clasament.

Se poate apoi ca acea persoană să nu mai fie atât de concentrată, adică să apară stresul, lucru care nu ajută cu nimic. De fapt, din acea cauză va pierde din ce în ce mai multe locuri. E ca un joc de șah. Dacă ai mutat o piesă, nu poți să mai muți înapoi fără să se schimbe ceva.

ebru-bolat-europene-2014

Deja treci la un nou capitol în carieră, care sunt cele mai mari dorințe ale tale?

Îmi doresc foarte mult să ajung la Olimpiadă, iar pe drumul meu să dau de cât mai multe concursuri și să învăț cât mai mult posibil. Astfel o să am foarte multă experiență prin care voi putea ajuta la rândul meu alți tineri navigatori cu vise mari, și o să fac tot ce-mi stă în puteri să ajung acolo.

De regulă, oamenii privesc yachtingul mai mult ca pe un hobby de sezon. Ce crezi că ar trebui să se știe despre yachting ca sport de performanță?

După părerea mea, persoanele care au participat la cel puțin o cursă știu ce înseamnă yachtingul de performanță. Au văzut și înțeleg că este nevoie de antrenamente și un echipaj bun. Yachtingul ajută, în general, la dezvoltarea anumitor abilități, care te ajută extraordinar de mult în viață. Am învățat cum e să pierzi, chiar și când nu a fost drept, că fiecare decizie are o consecință, care nu e întotdeauna în favoarea ta.

Yachtingul de performanță îți ia foarte mult din timp. Timp în care ești pe apă și te antrenezi și timp în care planifici când te poți antrena următoarea dată, în special iarna.

Sportul pe care îl practici te-a ajutat să te dezvolți pe plan personal?

Yachtingul te ajută în cea mai mare parte să iei decizii. Te învață că o decizie proastă are consecințe și trebuie să le iei tot timpul în viață. În momentele de stres, trebuie să te concentrezi și mai mult, altfel decizia luată e de 2 ori mai gravă. Iar după părerea mea viața constă exact în asta.

Nu se știe niciodată ce urmează. Dar, stă în puterea noastră să luăm o decizie, care ne poate ajuta sau nu.Yachtingul m-a ajutat să mă văd pe mine altfel, cu alți ochi, iar dacă eu mă pot vedea altfel, poate vor putea și alții să facă la fel.

La ce clasă îți place/ți-ar plăcea cel mai mult să concurezi?

Clasa care îmi place cel mai mult este 49er fx, clasa olimpică de fete. Așa că acum particip pe 29er, care este o barcă mai mică, dar pregătitoare pentru 49er. Acestea sunt clase foarte atletice, dar de asemenea te împing să fii agil, să bagi de seamă tot ce se întâmplă pe apă.

Îmi place foarte mult ca barca pe care concurez să mă motiveze să fac ceea ce-mi place, care să ceară mereu mai mult de la mine, și sunt sigură că dacă o voi lua pe acest drum, o să fie cel corect.

Dintre vedetele mondiale ale yachtingului, pe care o apreciezi mai mult, dacă este cazul?

Nu există o persoană pe care o apreciez în mod deosebit. Am întâlnit mai mulți sportivi pe care îi admir pentru ceea ce au reușit să facă și ceea ce au câștigat. Fiecare are un mod diferit de a naviga și te poate învăța ceva nou. Mereu m-au interesat toate stilurile pe care le au adversarii mei. Cine știe, poate mă ajută să mă îmbunătățesc.

Cu siguranță, există o mulțime de alți navigatori mult mai talentați decât mine și îmi doresc foarte mult să ajung atât de bună, încât într-o bună zi să ajung să-i întâlnesc la concursuri.

ebru-marta

Cine și ce te inspiră în ceea ce faci?

Părinții mei m-au inspirat și m-au motivat mereu. Ei m-au susținut întotdeauna în tot ceea ce fac sau vreau să fac. Mereu ne-au pus pe fratele meu și pe mine pe primul plan. Au vrut să ne ajute de mici să reușim să realizăm ceva când suntem mari, au renunțat la multe visuri de ale lor pentru a le împlini pe ale noastre. Nimic din tot ceea ce am realizat până acum n-ar fi fost posibil fără ajutorul și sprijinul lor.

Când vin tristă sau nemulțumită de pe apă, știu că ei vor fi mereu la mal cu un zâmbet să mă înveselească, să trec peste acea zi și să mă concentrez pe următoarea. Le mulțumesc din tot sufletul pentru tot timpul pe care ni l-au acordat și că s-au ocupat atât de mult atât de mine, cât și de fratele meu, care este un navigator foarte talentat.

În principiu, în niciun sport nu se poate ajunge de unul singur la asemenea performanțe. În cazul tău, există persoane cărora ai dori să le mulțumești în mod special pentru nivelul la care ai ajuns în momentul de față?

Lista mea de persoane cărora le-aș mulțumi este foarte lungă. În general, persoanele din yachting pe care le cunosc mă susțin. Dar, în drumul meu au existat câteva persoane pe care chiar îmi doresc să le menționez: Dumitru Micu (Doamna Micu), Liviu Doară, Marius Stoica și Monica Stănescu, Maurizio Bencic, Alex Micu, Brigitte Flatscher, Stefan Hess și Federația Română de Yachting.

Bineînțeles că mulțumirile cele mai multe se îndreaptă spre ai mei, pentru că fără ei toate aceste rezultate nu ar fi fost posibile. Dar, fără persoanele menționate mai sus sunt sigură că nu aș fi realizat acele rezultate. Le datorez tuturor foarte mult.

Au fost și sunt de fapt o parte din drumul meu spre ceea ce vreau să realizez. Și știu că atunci când o să-mi îndeplinesc visul o să existe câteva persoane pe care le-am făcut mândre de mine, iar acest lucru mă motivează până la nesfârșit.

Și, în final, cine este Ebru Bolat pe uscat, în afara sportului?

O persoană obișnuită, care merge la școală, are viață socială și încearcă sa ia decizii corecte în viață, pentru că știe că acele decizii îi pot hotărî viitorul. O persoană care are un vis pe care se luptă să-l îndeplinească.