„Pentru un pumn de dolari…”
Așa era atunci – cu dolarii, cu intrigă și cu un film memorabil. Acum ne raportăm la euro și la intriga din viața de zi cu zi.
Mi s-a părut corect să numesc un pumn de bani o situație care n-ar trebui să se întâmple. Mai precis, situația în care unii sunt mai prețuiți decât alții. Mă refer la premierile care au fost făcute anul trecut, deja, în urma performanțelor obținute de sportivii români la campionate mondiale sau europene.
Performanța handbalistelor este incontestabilă și binevenită, este remarcabil faptul că încă mai avem sportivi la cel mai înalt nivel. Din nou, este foarte bine că au fost premiate și suma alocată a fost mărită.
Toate bune și frumoase până acum. Lumea merge acasă cu satisfacția „lucrului bine făcut”.
Doar că au rămas unii nemulțumiți. Cine sunt aceia? Unii campioni mondiali, olimpici, europeni, care au „tupeul” să se întrebe de ce s-au acordat niște sume de bani unora și altora altele.
Și eu stau și mă întreb cu ce sunt mai prejos acești campioni. Nu găsesc niciun răspuns plauzibil, mai ales că sunt un om cu bun simț, consider eu, și mai am și o legătură cu sportul.
Mă gândesc că, poate, acești oameni minunați ne-au obișnuit atât de mult cu performanțele înalte, încât nici nu mai e nevoie să fie băgați în seamă. S-au obișnuit să muncească și să aducă medalii pentru țară și, mai mult decât atât, să aducă prestigiu și onoare unei țări întregi fără să ceară premieri mai mari, fără să deranjeze pe nimeni.
Dar, uite că se întâmplă să vadă că oameni care au obligația să facă ceva pentru ei, pur și simplu îi ignoră. Acum îi ignoră pentru că probabil nu reprezintă nicio afacere pentru ei.
Mai e puțin până la Olimpiadă, nu are rost să-și irosescă capitalul de imagine doar pe un vicecampion mondial. Doar au timp destul să bată pe umăr sportivii și să le ureze succes din toată inima, să facă poze (eventual un selfie) și să se bată cu pumnul în piept pentru performanțele lor.
Mai mult, prin simpla semnalare a acestui fapt s-a deschis cutia Pandorei la Guvern. Pentru a-și acoperi lipsa totală de fair-play, s-au lansat acuzații că acei sportivi nemulțumiți au ceva cu handbalistele, că nu le convine că au fost premiate, că nu e bine așa ceva.
Nimic mai neadevărat din punctul meu de vedere.
Toți cei din lumea sportului înțelegem ceea ce înseamnă munca pentru a ajunge la un campionat mondial, cu atât mai mult obținerea unei medalii, și ni se pare firesc ca oricare dintre noi care au obținut un titlu sau o medalie să beneficieze de premiere.
Nu sportivii sau antrenorii dezbină în această situație, ci exact cei care spun că nu se poate, mai vedem, s-ar putea sau… Sau ce?!
Chiar dacă s-au luat în considerare cerințele unor campioni, chiar dacă se vor reglementa cumva aceste premieri, în viitor, faptul este deja împlinit. A fost nevoie să apară un scandal, care din păcate umbrește o performanță frumoasă, ca să înțelegem că Guvernul face cum îl taie capul, că, indiferent de rezultate, la unii se poate, dar la alții – nu.
Și să mai înțelegem, totodată, că nimeni nu s-a gândit cum să găsească o soluție pentru a onora fiecare campion după meritele sale, ci s-a găsit o soluție simplă și… rușinoasă, până la urmă, de a dezbina și a terfeli nume importante din sportul românesc.
Poate că atunci când domnul premier va fi primul la ceva – un record pozitiv desigur, că de cele negative am tot avut parte – va înțelege care este diferența.
Când îi va cânta imnul național pentru o performanță obținută atunci și numai atunci își va putea da cu părerea față de ceea ce face sau nu face un sportiv. Până atunci, ar fi bine să ia stiloul în mână și să pună pe hârtie ceea ce este corect.
Sper doar să nu-i treacă prin cap să-și facă poze cu sportivii de la probele de individual care iau premieri și de la club (poate da, poate nu!), cum a spus, și care vin de la competiții plini de medalii.