| |

Perspective și realități, la secția de gimnastică de la CS Petrolul Ploiești

În urmă cu o lună, secția de gimnastică artistică a Clubului Sportiv Petrolul Ploiești obținea medaliile de bronz la Campionatul Național pe echipe, la junioare 2, nivel 5 (despre care am scris aici) – echipă formată din Alina Ioana Ristea, Ariana Ștefania Băicoianu, Erika Andriesei, Ema Iordache și Cassandra Iagăr, dar și două medalii individuale în Concursul Național pe categorii de vârstă (Seria B), prin Bianca Bârlă (junioare 3, nivel 6).

Despre această generație, am stat de vorbă cu antrenoarele gimnastelor ploieștene, Livia Costache și Camelia Rădulescu.

De menționat că, în cadrul secției de gimnastică a clubului petrolist, mai activează încă două antrenoare, în acest moment: fosta mare gimnastă Corina Ungureanu, dublă campioană mondială, și Gabriela Tavaru, după ce Doina Olaru, antrenor emerit, s-a retras din activitate în cursul acestui an.

Despre competiție și perspectivele gimnastelor medaliate

Am putut participa la echipe deoarece am avut mulți copii buni, iar șansa cea mai mare pentru a obține medalii este la echipe. La individual, este greu să intri în primele opt locuri. Programa de concurs stabilită este foarte grea și este adresată copiilor cu real potențial, talentați.

Cerințele sunt atât de mari încât necesită antrenament maxim, foarte mult timp petrecut la pregătire. Timp pe care noi nu-l avem, deoarece nu avem copiii cantonați la club, cum sunt în alte cazuri, iar aceștia se duc și la școală.

Toate fetele sunt calificate la campionatul individual, din toamnă, cu excepția Cassandrei Iagăr, care nu a participat la etapa a doua. Are probabil întindere de tendon. Urmează fizioterapie. Sperăm că își va reveni în timp util și că va fi acceptată să participe.

Alina Ristea a avut o evoluție mai bună în etapa a doua, de la Constanța, față de prima, de la Ploiești. Sper să fie sănătoasă. În seria aceasta se lucrează foarte mult. Și așa apar accidentări, deoarece fetele nu își dau seama când și cât forțează.

Noi întotdeauna am reușit să ridicăm copii spre performanță.

Mă doare sufletul pentru Cassandra, pentru că în ea aveam încredere că poate fi în primele 8. Alina este mai masivă, dar este muncitoare.

Livia Costache, antrenoare CS Petrolul

Ca să progresăm mai mult de atât, ne trebuie muncă. Trebuie să corectăm ceea ce am greșit. Sunt elemente pe care le-am învățat, dar au mici scăpări în a le executa. Iar dacă un element nu este bine realizat, nu poți construi apoi alte elemente.

Bianca Bârlă nu este copil de Serie B. Dar, am considerat să o las să mai crească și să câștige încredere. Este un copil cu potențial și, dacă se apucă serios de muncă, de la anul va concura în Seria A.

Camelia Rădulescu, antrenoare CS Petrolul

Despre provocări, probleme și soluții

La modul în care a fost creată programa de concurs, este nevoie de multă forță, dar și… noroc, ca fetele să nu se accidenteze. Trebuie să găsim o modalitate prin care antrenamentele să le derulăm la maximum, dar cumva să nu exagerăm, pentru a nu provoca accidentări.

Sunt copii muncitori, de asta și Cassandra s-a accidentat, pentru că a forțat mai mult decât putea corpul său.

Mă rog la Dumnezeu să fie sănătoase să ajungem ca în toamnă, la campionatele individuale, să fie între primele 8. Mai ales că atunci încep selecțiile pentru loturi și poate vor reuși o calificare în finală.

Am avut mereu generații bune, dar nu ne putem compara cu cluburi care reprezintă centre olimpice. Acolo se lucrează cu 10 antrenori, iar copiii sunt cantonați la centrele respective.

La noi, copiii se duc acasă și nu știm programul lor, ce fac, ce mănâncă. Iar pentru performanță trebuie o alimentație corectă, o hidratare corectă, odihnă corespunzătoare.

Părinții trebuie să înțeleagă ce înseamnă nutriția pentru copii. Nu toată lumea înțelege.

Nutriția și odihna la vârsta lor reprezintă 50% din antrenament. Dacă copilul vine apt de antrenament, poți face tot ceea ce ai planificat. La toate cluburile care nu au centre olimpice apar aceste probleme.

La noi, însă, cea mai mare problemă este lipsa antrenorilor. Noi suntem patru, și toate suntem femei. În plus, avem o sală foarte mică. Nu avem aparatură ajutătoare. Eu consider că, la momentul actual, cu ceea ce avem la dispoziție, cu susținere din partea clubului, cu cantonamente, cu susținătoare de efort, putem pregăti sportive spre performanță până la 13-14 ani.

Dar, pentru înalta performanță, la nivel internațional, în aceste condiții, nu cred se poate.

Livia Costache, antrenoare CS Petrolul

Nu este ușor să faci la club ceea ce se face la loturile naționale.

Până la zece ani, majoritatea copiilor pot îndeplini cerințele pe care le au de făcut. De la 10 ani în sus, descoperi lucruri pe care nu le mai regăsești la toți copiii: orientare, dacă pot face față cerințelor de antrenament, deoarece elementele încep să fie din ce în ce mai grele și atunci descoperi copiii care au calități pentru sportul de performanță.

Noi ne străduim cu fiecare generație, scoatem tot ce putem din acești copii pentru a face față cu brio alături de cei din țară, care au 7-10 antrenori lângă o echipă. Noi am fost două, de exemplu.

Dar, încercăm să facem față chiar dacă suntem depășite de situație, în unele cazuri, deoarece este nevoie de forță mai mare pentru pregătirea unor elemente, în special la paralele. De aceea, ne-ar trebui un antrenor bărbat. Dar, problema este că noi nu avem o secție de băieți, ceea ce ne-ar fi ajutat în acest sens.

Copii vin la gimnastică. Noi ne dorim să avem fete și la loturi. În schimb, pierdem mulți copii din cauze care nu țin de noi. Sala noastră este mult prea mică pentru cum ar trebui să fie o sală normală. Nu avem pârtie de sărituri, de exemplu. Iar la modul în care a evoluat gimnastica actuală, nu mai putem progresa în astfel de condiții.

Dar, avem pasiune și dorință de a face performanță în continuare.

Camelia Rădulescu, antrenoare CS Petrolul
Împărtășește: