Sanie > Lotul de campioni de la CSO Sinaia (I)

De regulă, oamenii din România tind să privească superficial sania ca disciplină sportivă. Dar, aceasta este extrem de complexă şi numai cu o pregătire pe măsură se poate ajunge la performanţe demne de remarcat. În România, cel mai important centru de sanie se află la Clubul Sportiv Orăşenesc Sinaia, condus de profesorul Liviu Turea, ai cărui reprezentanţi alcătuiesc mare parte din loturile naţionale.

La numai 22 de ani, respectiv 21 de ani, Violeta Strămăturaru şi Valentin Creţu au participat, anul trecut, la ediţia Jocurilor Olimpice de iarnă, desfăşurată la Vancouver, în Canada. Mai mult, la CSO Sinaia se află cea mai valoroasă sportivă a României la sanie de stradă – Manuela Danci.

Un rol important la formarea acestei secţii de succes l-au avut antrenorii Corina Drăgan şi Alexandru Comşa, cel din urmă ocupându-se, totodată, şi de coordonarea lotului naţional de sanie de stradă.

Chiar dacă sunt conştienţi de faptul că nu se pot lupta de la egal la egal cu sportivii din topul mondial, din cauza materialelor inferioare de care dispun, aceştia încearcă să scoată maximum din potenţialul pe care îl au.

Valentin Creţu a început să practice sanie în 2000, îndrumat de tatăl său, progresând an de an. La început s-a confruntat cu accidentări, deoarece:

„Atunci când sportivul are o dorinţă mai mare decât nivelul său de pregătire, apar problemele, pentru că fizic nu este pregătit să facă faţă unui asemenea nivel”.

Valentin Crețu
Valentin Crețu

Din 2003, însă, a înţeles acest lucru şi s-a ferit de accidentări, îndeplinindu-şi fiecare obiectiv impus. După ediţia din 2006 a Jocurilor Olimpice (Torino, Italia), directorul clubului, Liviu Turea, i-a spus că are mari şanse să se califice la ediţia din 2010 a celei mai prestigioase competiţii internaţionale din sportul de iarnă.

„În prima fază, nu am luat în serios, nu mi-am dat seama de ceea ce înseamnă o calificare la Jocurile Olimpice. Numai după ce am văzut că se poate şi am reuşit calificarea am realizat ce înseamnă. Dar, jumătate din rezultat îi aparţine antrenorului”, ne-a declarat Valentin, care deţine şi titlul de maestru al sportului.

Una dintre cheile succesului pentru CSO Sinaia stă şi în modul de abordare al conducerii în privinţa sportivilor. Aceştia se implică nu numai în viaţa sportivă, ci încearcă să-i ajute şi pe plan personal, mai ales că pentru a practica acest sport este nevoie şi de stabilitate financiară, care nu se poate realiza cu maximum 500 de lei, cât îi poate oferi lunar clubul unui sportiv ca indemnizaţie. De menţionat că această sumă este acordată numai pentru performanţe deosebite şi în unele luni poate lipsi cu desăvârşire.

„Există o comunicare foarte bună între director, antrenori şi noi. Pentru mine, domnul antrenor a fost ca un prieten. Mi-a spus, la un moment dat, ceva foarte important: nu există nu poţi. Iar cu perseverenţă şi prin multă muncă, vreau să fiu cât se poate de bine pregătit. Totuşi, nu putem trece foarte uşor peste problemele financiare. La juniori este în regulă. Dar, odată ce treci la seniori, trebuie să găseşti un sprijin financiar pentru a putea trăi. Iar, noi, în condiţiile de antrenament pentru performanţă, nu ne putem permite ceva stabil. Dar, cei de la club ne-au ajutat întotdeauna şi le suntem recunoscători pentru asta”, ne-a mai mărturisit liderul la sanie al României.

Cea mai bună performanţă internaţională a sa o reprezintă clasarea pe locul al 11-lea la Campionatul Mondial de tineret, iar în sezonul trecut de Cupă Mondială acesta a progresat de la concurs la concurs, ajungând între primii 30 de sportivi ai lumii. Obiectivul său este calificarea la Jocurile Olimpice de la Soci, din Rusia, în 2014.

Violeta Strămăturaru
Violeta Strămăturaru

Acelaşi obiectiv îl are şi colega sa Violeta Strămăturaru, sora mai mică a Ralucăi Strămăturaru, lidera echipei naţionale de sanie până acum. Aventura Violetei în acest domeniu a început în momentul în care sora sa şi-a uitat combinezonul de concurs şi o cască. S-a dus cu tatăl său la pistă şi a fost fascinată, chiar dacă a văzut două răsturnări. La zece ani a început să practice în mod regulat sanie, având în Raluca un sprijin extrem de important, de la care a învăţat mult.

Cu toate acestea, în prezent, este pe cale să-i doboare supremaţia din ţară la această specialitate. Cu un loc şapte obţinut la Campionatul Mondial de tineret şi locul 20, la competiţia similară pentru seniori, Violeta se anunţă o sportivă completă.

De altfel, aceasta a fost prezentă şi la Jocurile Olimpice de la Vancouver. Dar, nu a fost o experienţă prea plăcută pentru tânăra prahoveană, suferind singurul său accident serios din carieră, în antrenamente, care a împiedicat-o să ia startul.

„Singurul regret de până acum este că nu am reuşit să particip la Jocurile Olimpice, chiar dacă am fost acolo. Am fost accidentată la coaste şi nu am avut timpul necesar pentru refacere. Însă, mă bucur că am scăpat cu bine şi acum pot concura în continuare”, ne-a relatat Violeta.

Şi aceasta este extrem de mulţumită de antrenorii de la club, considerând că acesta reprezintă un mare avantaj pentru ei ca sportivi:

„Suntem, practic, ca o familie. Antrenorii chiar ne ajută şi în viaţa de zi cu zi, nu numai pe plan sportiv. Iar asta este un ceva benefic, să ştim că putem conta pe aceştia”.

Cu toate că sunt foarte apropiate, împărţind totul fără rezerve, pe pista de concurs Violeta şi Raluca sunt rivale, mai ales de când sora sa mai mare s-a transferat la CSAM Bucegi Predeal, club care îi poate oferi acesteia stabilitate financiară, în primul rând.

O altă sportivă de la CSO Sinaia se află în fruntea ierarhiei naţionale, Manuela Danci fiind, în prezent, lidera formaţiei României la sanie de stradă. Maestră a sportului, aceasta a încercat fiecare disciplină corespunzătoare forului de bob şi sanie. A început cu bobul la vârsta de 14 ani, a continuat cu skeleton şi apoi cu sania normală, după care, de doi ani, la 19-20 de ani, a trecut la sanie de stradă, devenind campioană naţională la această disciplină.

Manuela Danci
Manuela Danci

Deja, şi la noi în ţară a început să se dezvolte această disciplină, mai ales că este nevoie de mai puţine investiţii pentru a se realiza o pistă pentru sania de stradă decât pentru una normală. Chiar s-a construit o pistă la Vatra Dornei.

„Probabil, am început să practic aceste sporturi având prea multă energie. Şi, în fond, pentru că îmi place adrenalina. După trei ani de sanie normală am trecut de doi ani la sanie de stradă. Este mai greu dintr-o anumită perspectivă, doarece este mai dificil de condus o sanie de stradă”, ne-a mărturisit Manuela.

Dar, şi aceasta întâmpină aceleaşi probleme de ordin financiar, precum colegii săi:

„Doar cu indemnizaţia pe care o primim nu prea reuşim să ne descurcăm. Iar, la un moment dat, va trebui să luăm măsuri în această privinţă. Însă, situaţia asta nu ne împiedică să ne derulăm activitatea în mod normal şi să sperăm la rezultate cât mai bune”.

Deşi este un sport de iarnă, fără pregătirea pe timpul verii nu se poate ajunge la performanţe. Iar, în prezent, sportivii grupării prahovene continuă antrenamentele, în vederea noului sezon, de la care aşteaptă rezultate şi mai bune.

Împărtășește: