|

Silviu Anastase, în fața celei mai mari provocări din cariera de antrenor

În 2013, la conducerea Federaţiei Române de Nataţie şi Pentatlon Modern a fost aleasă una dintre marile înotătoare ale lumii, Camelia Potec, care a fost, la momentul respectiv, cel mai tânăr preşedinte de federaţie din România.

Împreună cu o echipă tânără, dornică de exprimare, a pornit la drum un proiect îndrăzneţ pentru a readuce strălucirea acestui sport în România la nivel mondial, după o perioadă în care rezultatele au cam întârziat să apară.

Unul dintre cei care se ocupă în mod concret de aplicarea noului sistem gândit de actuala conducere este Silviu Anastase, antrenorul federal de la departamentul înot.

Maestru al sportului, fiind multiplu campion naţional şi balcanic de înot, Silviu şi-a început cariera de antrenor în anul 2002, în cadrul clubului Petrolul Ploieşti, având în palmares peste 300 de medalii la campionatele naţionale de la grupele de copii până la seniori. De la finalul anului 2014, însă, a pornit un nou drum în cariera sa, din funcţia de antrenor al forului naţional.

Anul 2015 a reprezentat unul experimental, în care noua conducere a federaţiei a început reconstrucţia înotului românesc, pornind de la bază. O adevărată provocare, grea, dar frumoasă, în acelaşi, timp, după cum ne-a relatat antrenorul Silviu Anastase, într-o conversație purtată la finalul anului trecut.

Începutul

Un antrenor federal se ocupă cu foarte multe. Începând de la coordonarea activității în toată țara, pe toate nivelurile, toate sectoarele, mai ales în partea metodică.

Noul proiect a început odată cu alegerea Cameliei în funcția de președinte al federației. Iar după sosirea mea în calitate de antrenor federal, am decis schimbările sistemului competiţional, aprobate de colegiul antrenorilor.

Am pornit cu schimbarea grupelor de vârstă: 10-11 ani copii, 12-14 ani cadeţi, 15-16 ani juniori, 17-18 ani tineret, iar de la 19 ani devin seniori.

Prin asta am dorit să ne aliniem și să fim în pas cu ceea ce e actual la FINA (n.r. – Federaţia Internaţională de Nataţie). A fost o schimbare majoră şi grea. Pot spune că a durut, pentru că a avut repercusiuni în tot sistemul. Dar, am anunțat că anul 2015 va fi unul experimental, tocmai pentru că eram convinși că vor apărea sincope.

Impactul a fost foarte bun. Am introdus campionatele regionale, calificări pentru campionatul național, la copii și cadeți. Ne-am organizat pe cinci zone, iar din 2016 vor fi trei zone, în care se va înota o probă obligatorie: 200 m liber la grupele 10, 11, 12 ani şi 400 m liber la 13-14 ani, cu barem de calificare la Campionatele Naţionale.

Iar prin acest lucru am încercat să intervenim un pic în pregătire, să dirijăm pregătirea lor în zona aerobă a efortului, care din păcate nu s-a făcut atât de corect până acum, deoarece oamenii grăbesc lucrurile. Am dorit să le arătăm performanța cum arată ea de fapt și să ne întoarcem la bază și să vedem cum construim până ajungem din nou acolo sus.

Și un alt aspect, să meriți să ajungi la Campionatul Național, să nu fie doar o simplă prezenţă.

Iar pe copii i-am simțit motivaţi.

Antrenor participativ

Am venit cu ideea de a fi un antrenor federal participativ, adică să conduc alături de colegii mei din țară, tot procesul acesta să nu fie unul discreționar sau unilateral, să încerc să-i reprezint cât mai bine. Știam care sunt hibele și de ce are nevoie un antrenor, pentru că m-am confruntat cu ele în cei 12 ani în care am activat la Ploiești.

În principal asta am dorit, să nu se mai simtă singuri pe drumul spre performanță, pentru că e foarte anevoios, foarte greu de parcurs, dacă nu ai un sprijin și o voce care să te asculte. Un om care să fie alături de tine, să-ți înțeleagă problemele.

Probele obligatorii

Odată cu introducerea probelor de natură aerobă, pregătirea se dirijează într-o anumită zonă de efort. Și atunci avem garanția că această zonă de efort va avea o pondere majoritară, de altfel obligatorie la acest nivel.

Nu am dorit să invadăm foarte mult teritoriul antrenorului, am dorit să ne înțelegem și să urmărim același scop.

Din 2016 baremurile vor fi un pic mai jos în urma situației pe care am făcut-o după regionale, credem că se poate. Iar în 2017 vom mai introduce o probă, 200 m mixt, în care baremul de timp va fi mult mai lejer, dar vom urmări ca la acea vârstă, 10-14 ani, sportivul să înoate corect toate cele patru procedee.

S-a încercat acum câțiva ani introducerea campionatelor de fond, în care se înota 400 m din fiecare procedeu. Au fost foarte bune, bine venite, dar foarte târziu. Adică degeaba încep la 13 ani să înot probele astea, dacă nu am bagajul de la 8-11 ani. E târziu din punctul meu de vedere. Ele trebuie introduse de la început, pentru ca acel Campionat Naţional să nu fie plictisitor, să nu dureze foarte mult.

Mulţi dintre antrenori sunt deschiși, sunt lângă noi. Mai sunt și voci negative, e normal, îi ascultăm și pe ei. Ca în politică, trebuie să fie și opoziție ca să evoluezi. Toată lumea beneficiază de aceleași drepturi și de aceeași atenție, îi respectăm pe toți și le suntem alături.

Program în trei părţi

Schimbarea sistemului la copii reprezintă programul pe termen lung, în care aşteptăm copiii să înflorească, iar monitorizarea lor deja am început-o. Rezultatele se vor vedea în ani.

Avem și proiecte pe termen mediu. Avem o generație foarte bună de fete 13-14 ani şi băieți 15-16 ani, sportivi care au fost la Central Europene și au luat 13 medalii. Iar în vară am luat două medalii, una de aur şi una de bronz, la Festivalul Olimpic de tineret.

Ei deja sunt monitorizați și de Comitetul Olimpic, sunt copii valoroși: Gâdea Claudia, Martin Daniel, Rațiu George, Dascăl Ana. Lângă ei mai cresc câțiva foarte ok: Bonea Sabin, Rusen Andrei, mai sunt fete de 13 ani – Drăgoi Andreea, Gâdea Ioana. Este o echipă frumoasă, care crește bine, cu antrenori tineri.

Trebuie însă să avem răbdare, să-i sprijinim, să fim alături de ei.

Iar proiectul pe termen scurt îl reprezintă seniorii, Marius Radu, Alex Coci, Norbert Trandafir – care a revenit, Macovei Daniel, și poate vor mai veni doi lângă ei. Încercăm să-i ridicăm cât mai sunt.

Nouă nu ne-a fost frică să începem drumul ăsta. Și ni s-a părut profesionist să începem cu toate cele trei planuri în paralel.

De aceea am și accesat postul respectiv, pentru că este un privilegiu să ajungi să lucrezi cu un mare campion, este o bucurie în fiecare zi și o provocare permanentă. Numai numele Cameliei Potec te obligă să ridici ștacheta și să scoți tot ce e mai bun din tine, să nu dezamăgești.

Despre Robert Glinţă

Ca vârf de lance, în acest moment, avem un campion mondial de juniori, cu record mondial, Robert Glință, care este un lider de generație. Se află exact la mijloc, între cei mai în vârstă și cei care vin din spate. Este și un model pentru cei care vin, a demonstrat, îl sprijinim în continuare și așteptăm să acceseze următorul nivel, al seniorilor, fără să punem presiune pe el.

Chiar dacă este singurul sportiv cu barem A calificat la Jocurile Olimpice, el trebuie să crească în continuare. Este un sportiv pentru 2020, din punctul meu de vedere. Este foarte bine că va participa la această Olimpiadă, le doresc și lui și antrenorului său să ajungă cât mai sus, dar fără a pune presiunea rezultatelor pe el. El trebuie să se dezvolte normal. Ținta e 2020, atunci va ajunge la maturitatea sportivă.

Pentru 2016 este important ca el să-și îmbunătățească timpii.

Anul acesta au fost Jocurile Europei, unde speram să luăm medalii cu Glință, dar nu s-a întâmplat, a obţinut doar un loc 4 și un loc 7. Dar, nu înseamnă că a fost un eșec. Eșec ar fi fost dacă nu obţinea rezultatele de la Mondiale, unde a dominat și a câștigat, cu baremul A de Olimpiadă. Pregătirea s-a focusat pe aceste Mondiale și îi felicit atât pe el, cât și pe antrenorul său, Adi Gherghel.

silviu-anastase-romania
Silviu Anastase, alături de echipa României, la Campionatele Europene 2015 din Israel

Jocurile Olimpice 2016

În afară de Robert, mai avem doi juniori cu barem B pentru Jocurile Olimpice – Gâdea Claudia şi Martin Daniel. Iar Comitetul Olimpic va sprijini participarea lor la Olimpiadă, deoarece preferă să trimită acești copii să aibă un prim contact, decât seniori care să aibă rezultate similare.

Avem şi ștafeta de băieți, pe care încercăm să o calificăm între primele 16. Este Robert, sper să mai apară cel puțin două baremuri A de calificare. Nu vreau să dau nume, deocamdată, dar cu siguranță vor exista.

Proiect pentru zona de refacere

Complexul „Lia Manoliu” o să intre în renovare, iar în acest proiect de renovare intră și un centru de recuperare. Știu că avem probleme grave în această zonă, am rămas chiar puțin în urmă, iar refacerea face parte din antrenament.

În prezent se realizează la nivel de lot, sportivii au parte de masaj, de hidroterapie, vitaminizare. Am reușit să individualizăm vitaminizarea pe vârste, gen, probe, ceea ce mi-am dorit foarte mult. Să nu mai fie o vitaminizare unitară, o medicație primește un sprinter, alta un sportiv de semifond și alta un sportiv de fond.

Avem medic colaborator de lot național, Mădălina-Victoria Ovricenco, sunt foarte mulțumit de activitatea sa. Avem parteneriat cu Institutul de Cercetare, unde intervine partea de bio-chimică, în care se efectuează măsurători și probe de efort la cerere.

Să spunem că e mai vizibil pentru cei de lot, iar practic o federație acolo țintește, spre sportivii de lot.

De multe ori s-a înțeles greșit că o federație face totul. Nu poate să facă totul, de aceea există și cluburile, cu finanțări din partea ministerului sau a primăriilor, ca ele să facă această bază. Noi îi sprijinim și îi dirijăm metodic, suntem lângă ei și le arătăm drumul.

În momentul în care demonstrează că lucrează bine și corect, și sunt sportivi cu potențial, atunci intervine și federația și suplimentează tot acest proces de pregătire.

Parteneriat cluburi-federaţie

La cluburile în care se găsesc manageri buni lucrurile se mișcă, iar acolo unde nu sunt, activitatea stagnează. Bani sunt în România. Trebuie bine gestionați, iar cei care se află la conducerea acestor structuri trebuie să înțeleagă că în momentul de față totul în ziua de azi se numește management.

Trebuie să facă ceva, pe proiecte viabile. În afară de asta, ca director de club ai obligația de a atrage fonduri. Ai toate pârghiile, te duci și aduci bani. Nu încerci prin antrenori. Te duci, te zbați și aduci bani și crești clubul. Te implici. Dacă nu poți, lași pe altul.

La acest capitol noi, ca țară, stăm foarte prost. Se rămâne ancorat într-un sistem vechi, dar, ușor-uşor, nu vor mai avea nicio șansă. Tu ai obligația la club să crești, să ai o piramidă mare, iar federația să extragă elementele valoroase, să le susțină, să le ducă mai departe. Trebuie să fie un parteneriat reciproc avantajos, o prietenie. Să se meargă pe același drum, împreună.

Proiectele privind baza de selecție trebuie făcute de cluburi. Dar, nu există în momentul de faţă. Avem în plan să începem să verificăm secțiile, de discutat cu antrenorii, cu directorii, și de văzut ce se face bine, ce se face rău, ce lipsuri există, ce știu, ce nu știu.

Fiecare trebuie să se alinieze la niște reguli, deoarece fără reguli nu mai funcționăm. Nu avem nicio șansă. Totul pleacă de la organizare. Nu te poți bate cu cei buni care au reguli, tradiție, sistem, și tu să vii „Hai, să facem după ureche, că știu eu”. Nu știm. Doar în echipă putem face ceva.

Cei de afară nu au nimic în plus față de noi. Sunt doar organizați, sunt echipe de oameni, care funcționează. Nimeni nu e de capul său.

Asta ne-am propus pentru 2016, să mergem să discutăm cu directorii, cu antrenorii, cu sportivii, să vedem ce condiții sunt, cum se poate îmbunătăți activitatea, să facem echipe în teritoriu, să existe echipe în fiecare centru.

Internaționalele României

Campionatele Internaționale au reprezentat un eveniment extraordinar, pentru că am devenit vizibili, am intrat în calendarul FINA. Acum poate veni Michael Phelps să-și facă barem pentru Olimpiadă la București, de exemplu. Au fost voci care au criticat, dar, îmi pare rău să spun, nu au înțeles ce a reprezentat acest eveniment. Înseamnă enorm să vină în România cineva precum Katinka Hosszu.

A venit, a văzut-o lumea, au văzut-o copiii, ceea ce contează. Și vezi ce înseamnă o încălzire, o abordare, o stare. Înveți multe fără să-ți dai seama.

Volumul de muncă a fost fantastic pentru organizarea acestor campionate. A fost pentru prima dată după atâția ani, pentru prima dată după Revoluție, când s-a organizat aşa ceva. Și trebuie să îndeplinești condiții foarte dure. Dar, iată că am demonstrat că România poate organiza o competiție de anvergură.

Iar oamenii din fenomen trebuie să înțeleagă că în momentul de față au reprezentare la cel mai înalt nivel prin Camelia, ceea ce e foarte important. La FINA, LEN, COSR, CIO are ușile deschise şi aşa ai un căpitan, nu ești singur. Iar ei trebuie să-şi ridice nivelul. E foarte important să ai la vârf un om de genul acesta.

Ce a învăţat

Am învățat foarte mult, în fiecare zi învăț. Am învățat să ascult mai mult, să ofer mai mult, să particip. Dacă înainte, ca antrenor, eram doar eu și sportivii mei, și îmi făceam propriul sistem să funcționeze, acum trebuie să lucrez pentru toată lumea, să ascult pe toată lumea și să înțeleg. Sunt fel şi fel de tipuri de oameni, de caractere. Dar, mie îmi place să lucrez cu oameni.

În loc de concluzie

Mă bucură că s-au văzut rezultatele a ceea ce am făcut până acum foarte repede. A fost un an excepțional, după câțiva ani buni de secetă, chiar dacă a fost un an experimental.

O medalie de aur și una de bronz la FOTE și performanțele de la Campionatele Mondiale ale lui Robert Glință au reprezentat ceva extraordinar pentru primele competiții majore ale noastre, ca și conducere a federației.

Iar rezultatelea astea nu au apărut din neant. Pentru că dacă sportivii şi antrenorii lor nu aveau o ușă deschisă, înțelegere, susținere, o libertate – libertatea de a munci, de a crea -, rezultatele nu veneau. Iar cine vrea să le vadă le vede, cine nu – nu!

Împărtășește: