| colaborator
campioană mondială și europeană de gimnastică artistică

Ce se întâmplă cu sportul românesc? Nimic. Sportul progresează, căci progresează, dar în ritmul specific societății românești. Sportul merge, căci merge, mână în mână cu educația și sănătatea!

Încă reușim să mai obținem medalii europene, mondiale și olimpice! Cum?

Cunoscând situația cluburilor și a antrenorilor din țară, personal mi se par minuni aceste rezultate ale sportivilor noștri. Mă uit la vârsta sportivilor care încă obțin medalii pentru România și realizez că, practic, ei sunt ultimii „mohicani” din vechea gardă a sportului românesc.

Dezorganizarea, dezinteresul și politizarea instituțiilor sportive au adus sportul românesc în situația în care, în prezent, Ministerul Tineretului și Sportului nu poate face un recensământ al sportivilor legitimați în țară!

Sigur că ne putem limita în continuare la dezbateri pentru găsirea unor soluții, dar atât timp cât oamenii de la cuburile din țară, acei antrenori care duc greul, nu se aud, nu văd posibilă o reorganizare pe termen lung.

În opinia mea, sportul ar trebui împărțit în trei etape principale: începători, sport de peformanță și sport de înaltă performanță. În felul acesta s-ar putea împărți și responsabilitățile și, respectiv, obligațiile financiare între instituții.

Bani există pentru sport și nu sunt puțini, dar neprioritizând împărțirea lor pentru aceste trei categorii, atunci diversele finanțări care există vor continua să meargă haotic în funcție de interese sau, în multe cazuri, primului venit să ceară finanțare.

Practicarea sportului trebuie să devină pentru societatea românească o necesitate și o normalitate. În schimb, practicarea sportului de performanță trebuie să fie o alegere personală.

În România încă nu se înțelege foarte clar ce înseamnă practicarea sportului de performanță. Adică, fac sport de performanță și merg la antrenamente de trei ori pe săptămână? Nu! Performanța se face sistematic cel puțin de șase ori pe săptămână și minimum trei ore pe zi!

Pasiunea noastră, a românilor, în general, se rezumă la pasiunea pentru rezultatele sportivilor noștri. Trebuie să înțelegem că pasiunea pentru sport înseamnă mult mai mult! Înseamnă implicare.