Un nou restart în ciclismul românesc

Din luna iulie a acestui an, la conducerea Comisiei Tehnice a Federației Române de Ciclism este Ovidiu Burghelea (foto – în dreapta, alături de președintele Federației Române de Ciclism, Cătălin Sprînceană – în stânga, respectiv de președintele Uniunii Cicliste Internaționale, David Lappartient – în centru).

Secretar general al Federației Române de Triatlon (disciplină sportivă care, multă vreme, a făcut parte din același for național alături de ciclism), pentru care a contribuit cu multe lucruri bune, pasiunea sa a rămas, însă, ciclismul, sport pe care l-a practicat, de altfel.

Dornic de a construi lucruri durabile, oriunde se implică, acesta are planuri importante și din postura de președinte al Comisiei Tehnice a Federației Române de Ciclism.

În acest an, chiar dacă nu a avut prea multe posibilități de a aduce noutăți majore, începându-și activitatea la mijlocul sezonului competițional, când programul de pregătire era, deja, trasat, iar contractul de finanțare – semnat, a realizat câțiva pași care au contat.

„Am mers cum era realizat programul de către Cristiano Valoppi (n.r. – predecesorul său în funcția respectivă). Nu am schimbat regulile în timpul anului, deoarece am dorit să păstrăm criteriile de selecție deja stabilite, pentru ca sportivii să-și poată cuantifica singuri șansele de acces în echipa națională. Am lăsat, astfel, foarte puțin la latitudinea antrenorilor pentru selecționarea sportivilor din lotul național, indiferent de specificul competițiilor la care am participat. Am îmbunătățit, însă, criteriile de selecție pentru viitor, în urma ședințelor avute în lunile noiembrie și decembrie, cu antrenorii cluburilor din țară și, respectiv, cu organizatorii de competiții”.

Cea mai mare schimbare pe care a reușit să o aducă, totuși, este reprezentată de un aspect deosebit de important, anume participarea celor mai buni sportivi ai țării la competițiile majore internaționale.

„Unul dintre obiectivele principale din acest an pe care mă bucur că am reușit să-l îndeplinim a fost că am readus România la Campionatele Mondiale și Europene.

Anterior, s-a considerat că nu avem sportivi care să obțină rezultate bune la Europene sau Mondiale, și nu am mai participat, ceea ce a făcut ca UCI (n.r. – Uniunea Ciclistă Internațională) să ne declasifice, prin acordarea unui punctaj mai mic la Campionatele Naționale.

Neavând 2 sau 3 ani la rând sportivi la Campionatele Mondiale, ni s-au redus cu mai bine de jumătate punctele care erau acordate Campionatelor Naționale ale României. Astfel, sportivii noștri au câștigat mai puține puncte în clasamentul mondial, ceea ce a dus, ulterior, la ratarea calificării a măcar unui sportiv la Jocurile Olimpice, la ciclism pe șosea.

Anul acesta, am făcut solicitare pentru a ne acorda wild card pentru a participa. Nu sunt total de acord cu acest fapt, deoarece am propus să se facă o excepție de la regulă. Dar, am avut doi sportivi, unul la categoria Elite și unul – la U23, la Mondiale, drept pentru care la anul dublăm numărul de puncte pentru Naționale.

Am zis că trebuie să începem de anul acesta să participăm, din nou, la Europene și Mondiale, chiar dacă nu ne putem aștepta la rezultate mari. Vedem nivelul la care suntem și știm, astfel, ce avem de făcut pentru anul viitor.

Am avut aproape o lună în care sportivii de la toate disciplinele din ciclism au participat la Europene și la Mondiale. Unii au terminat, alții nu. Cert este că toți campionii naționali au avut oportunitatea să participe la aceste campionate.

Nu au fost rezultate extraordinare, însă experiența acumulată ne-a ajutat clar la Campionatele Balcanice, la care am obținut cele mai multe medalii dintre țările participante, ceea ce spune multe despre potențialul sportivilor noștri”.

În ultimii ani, forul național de ciclism, care a trecut, de altfel, prin multe probleme organizatorice, din diverse motive, a îndreptat fondurile financiare doar către tineri, iar seniorii au rămas să se descurce singuri, în mare parte. Unii dintre ei, precum Eduard Grosu, Serghei Țvetcov sau Cristian Răileanu, au reușit să obțină puncte în clasamentul mondial grație faptului că au ajuns la echipe din ciclismul internațional. Dar, nu a fost cazul tuturor, strategia ducând ca mulți sportivi cu potențial să se retragă sau să scadă ca nivel de performanță odată ce au ajuns la seniorat.

„La noi în țară, sunt foarte multe echipe cu juniori și cadeți și foarte puține cu seniori, deoarece nu există condiții să le ofere acestora un salariu, un staff tehnic, biciclete, tot ceea ce înseamnă ciclismul de performanță.

Este necesar ca federația să se implice, să găsească echipe pentru sportivii buni care trec la seniori. Iar cea mai bună carte de vizită este să concureze la nivel internațional, să fie văzuți și să fie cooptați de echipele din afara țării.

Exact asta ne-am propus pentru viitor, mai ales că este o tendință la nivel internațional pentru a căuta talente de la nivel de cadeți, copii de 15-16 ani. Iar dacă noi îi vom duce de la 15 ani să concureze în Italia, de exemplu, sigur vor fi remarcați de agenții din ciclismul profesionist, iar în momentul în care vor trece la seniorat, vor găsi o echipă la nivel internațional”.

Aici intervine un plan deosebit pentru viitor, care cuprinde realizarea unui centru de pregătire în Italia, unde multe alte națiuni din întreaga lume, nu doar din Europa, se pregătesc, deoarece sunt condiții optime pentru antrenamente diversificate.

„O altă mare problemă actuală a ciclismului românesc este că noi ne antrenăm zi de zi, dar avem foarte puține curse. Iar majoritatea curselor sunt cu starturi comune pentru categorii de cadeți, juniori, seniori, chiar și amatori. Iar acest fapt viciază rezultatul final și nu le oferă sportivilor oportunitatea de a concura numai cu cei de-o seamă cu ei, cu aceeași condiție fizică. Rezultatul nu mai este, astfel, cel corect și nu este relevant.

Pentru anul viitor, vrem să realizăm un centru permanent de pregătire în Italia. În acest sens, anul acesta, am realizat un experiment. Am trimis lotul național de cadeți, de șosea, cu antrenorul Viorel Grosu, la două curse în Italia, una pe etape și o competiție de o zi. Iar copiii noștri au mers foarte bine.

Au avut în prima etapă contratimp pe echipe, o probă care la noi nu se mai organizează. Și, chiar dacă nu știu dinamica într-o echipă pentru o asemenea probă, au încheiat pe locul 2. Asta ne arată că sportivii noștri sunt buni, dar se pierd pe parcurs, când nu au parte de experiența celor din țările importante din ciclism.

De exemplu, în Italia, există două zile sau chiar trei zile de cursă pe săptămână. Astfel că la ei, între curse, se fac antrenamente de refacere, nu de acumulare, cum se face noi în țară.

Prin acest centru de pregătire vrem să le oferim sportivilor noștri două luni pe an în acest sistem, în care să aibă parte și de antrenamente, dar și de curse, pentru a câștiga experiență.

Dacă nu îi ducem pe sportivi la cursele importante, nu vor putea progresa, nu-și vor da seama de valoarea lor. Avem sportivi de calitate, dar mediul în care îi creștem nu este cel mai bun. Aici trebuie să intervină federația, să-i ducă pe cei mai buni să se confrunte cu alți sportivi cu aceeași condiție ca ei, din afara țării”.

În centrul respectiv, ar urma să se antreneze toate loturile naționale, exceptând cele de pistă și BMX, care au nevoie de altfel de condiții de pregătire.

Pentru realizarea acestui centru sunt luate în calcul două variante, în regiunea Lombardia, din Italia. Una dintre ele este reprezentată de centrul organizat de Australia, care are în pregătire loturi de ciclism, dar și de canotaj. Pentru ciclism, este o zonă propice de antrenament, deoarece cuprinde atât porțiuni de plat, cât și de deal.

„Am discutat, deja, cu reprezentanții centrului australian și ni s-au oferit prețuri chiar mai mici decât la noi în țară, având condiții de pregătire foarte bune.

O altă variantă ar fi închirierea unei vile din zona respectivă, planul fiind ca două echipe naționale să aibă acces tot timpul la concursuri, fie că vorbim despre ciclism pe șosea, ori de mountain-bike sau mountain-bike gravitațional”.

Cu toate că în România sunt puține curse de-a lungul anului, există trei competiții internaționale la ciclism pe șosea, practic disciplina cea mai populară din sportul pe două roți, la nivel mondial: Turul Sibiului – cea mai importantă, de categorie 2.1; Turul României și Turul Ținutului Secuiesc – ambele, de categorie 2.2.

„Personal, mă bucur că există (n.r. – aceste tururi), deoarece ajută la mediatizarea ciclismului, în general, dar consider că o competiție de nivelul Turului Sibiului ar fi suficientă pentru România. Noi am avea nevoie ca întrecerile celelalte să poată include mai mulți sportivi români, să fie mai deschise echipelor de club din România”.

Un aspect pozitiv al ciclismul românesc este faptul că, în prezent, din punct de vedere tehnic, România este la un nivel ridicat, depășind alte țări importante din Balcani. Însă, Ovidiu își dorește să ridice ștacheta la un nivel și mai mare în viitor.

„Ciclismul este un sport mecanic, iar până acum eram în urmă ca materiale de concurs și ca biciclete. Surprinzător, nu doar am recuperat deficitul în această privință față de alte țări, dar stăm chiar mai bine decât unele națiuni din Balcani, grație cluburilor, părinților și sponsorilor, care au găsit resursele pentru a le oferi sportivilor biciclete performante.

De la anul, vrem să creștem și mai mult nivelul, în privința imaginii loturilor naționale. De aceea, vom crea un mediu profesionist în echipa națională, cu mașină performantă, cu biciclete de rezervă, cu roți de rezervă, lucruri pe care până acum nu le-am avut. Avem, deja, și o colaborare cu o clinică medicală, care ar putea susține activitatea din punct de vedere medical pentru un lot de 10 sportivi. Astfel, vom avea o altă reprezentare la nivel internațional, care consider că ne va aduce beneficii importante”.

Cel mai mare proiect, însă, pe care președintele Comisiei Tehnice a FRC dorește să-l implementeze este de durată, care se leagă despre o nouă abordare a ciclismului la nivel de copii, planuri discutate în ședințele avute în acest final de an cu reprezentanții cluburilor și cu organizatorii de competiții.

„Tendința în sportul românesc este să considerăm campioni copii la vârste foarte mici, încă de la 10 ani, ceea ce nu este bun. La această vârstă, copiii trebuie să se distreze, să aibă un program de pregătire multidisciplinar.

Dorim să punem accentul pe rolul antrenorului de educator la categoriile cele mai mici. De exemplu, un copil de 8 ani este posibil ca, la 11 ani, să treacă la un alt sport. Iar antrenorul, la acest nivel, ar trebui să-i ofere copilului fundamente generale să poată obține performanțe în orice sport. Acesta ar fi rolul antrenorului în pregătirea generală.

Apoi, trecem la rolul antrenorului în pregătirea specifică. De la categorii mici de vârstă, trebuie să creăm buni cetățeni, în primul rând. Să învețe să se comporte în societate, să respecte anumite reguli.

În general, trebuie să creăm buni sportivi, iar de la nivelul de cadeți – buni cicliști.

Până acum, neavând un istoric la nivel de copii, s-a aplicat direct la copii de 5 ani ceea ce se pregătea la nivel de cadeți și juniori. Nu se poate să-i specializezi pe copii de la vârste mici, deoarece duce la abandon sportiv, pe termen lung, și este un mod de lucru contraproductiv.

Astfel, am introdus un nou concept de activitate, care se bazează pe capacitățile de coordonare ale sportivilor: traseu de abilități. Trebuie să oferim un mod de activitate care să condiționeze antrenorii să fie atenți la anumite aspecte la vârstele mici: cum ar coordonare și nu forță, ori îndemânare și nu viteză.

În urma discuțiilor avute, observ că antrenorii și organizatorii de competiții au acceptat punctul acesta de vedere, iar de anul viitor vom schimba modul de lucru pentru copiii de la categoriile 5-7 ani.

În primul rând, sportivilor de 5-7 ani le vom oferi diplome de participare, tuturor, fără a premia, în mod special, primii trei clasați, pentru ca fiecare să simtă că a realizat ceva bun. Nu mai punem accent pe rezultatul final, la această vârstă, doar pe plăcerea de a participa și de a proba trasee noi”.

În privința anului viitor, în afară de construirea unei imagini profesioniste a loturilor naționale și a realizării unui centru de pregătire în Italia, o prioritate pentru ciclismul românesc, conform antrenorului federal Ovidiu Burghelea, ar fi ca țara noastră să participe la toate competițiile majore și performanțele să se îmbunătățească.

„În general, ca să crești un sportiv să ajungă la nivel de Turul Franței sau Turul Italiei, durează minimum 8 ani. Sper ca noi să fi început, deja, acest parcurs, iar anul viitor să confirmăm printr-un progres vizibil.

Ciclismul are foarte multe probe olimpice, iar noi trebuie să ajungem la nivelul de a avea sportivi prezenți la toate.

La federație se lucrează în toate direcțiile, la toate compartimentele. S-a scăpat de toate datoriile anterioare și cred că acest lucru ne va permite să nu punem frână la programele pe care le începem. Consider că ne îndreptăm pe drumul cel bun”.